Pe teritoriul administrativ al comunei Leorda ,, Repertoriul arheologic al judeţului Botoșani elaborat în anul 1976 de către „Institutul de Arheologie al judeţului Botoșani" în colaborare cu „Institutul de Istorie și Arheologie Iași" menţionează: Descoperirile arheologice și atestările documentare de pe raza comunei Leorda, compusă din cele cinci localităţi: Leorda, Dolina, Mitoc, Costinești și Belcea, atestă cu prisosinţă că vatra de locuinţă permanentă datează de circa trei-patru milenii, iar localităţile sunt atestate documentar în urmă cu 200-600 ani.
Pe raza localităţii Leorda, la circa 0,3 km sud de ferma I.A.S. Leorda, pe partea dreaptă a șoselei naţionale Botoșani-Dorohoi, s-a descoperit un fragment ceramic de culoare cărămizie din epoca feudală și o spărtură de silex. In punctul denumit Buduhacea, situat pe un deal, la circa 2 km sud-est de satul Leorda, s-au descoperit fragmente ceramice din a doua epocă a fierului (cioburi barbotinate), buze faţetate din secolele II-III e.n, precum și un fragment ceramic de tip carpic din secolele II-III e.n. De asemenea, în vatra satului Leorda - cantonul C.F.R. nr 29, la sud-est, pe partea dreaptă a șoselei Leorda-Bucecea, pe teritoriul cuprins între școală-gară și grădina locuitorului Frasâna Constantin, s-a descoperit o intensă așezare din care s-au cules fragmente ceramice, aparţinând celei de-a doua epoci a fierului, începutul migraţiilor sec. al IlI-lea si al IV-lea - era noastră și perioadei feudalismului dezvoltat (sec al XV-lea) și târziu (sec al XVIII-lea).
In anul 1972, cu ocazia modernizării șoselei, s-au observat în taluz urmele unor gropi de bordeie.
In satul Belcea, la locul numit „Fântâna Popii" în terasa pârâului Corhana, la un km vest de sat, în stânga șoselei Leorda-Bucecea, într-o spărtură, s-au descoperit numeroase fragmente ceramice aparţinând culturii Cucuteni.
Pe teritoriul satului se menţionează o așezare neolitică, probabil precucuteniană.
Pe teritoriul localităţii Costinești (loc neprecizat), N. Beldiceanu și Gr. Butureanu au descoperit între anii 1892-1895 o așezare aparţinând, se pare. culturii Cucuteni.
In localitatea Dolina într-un loc neprecizat, s-au găsit unele piese de silex, atribuite de descoperitor paleoliticului superior.
Pe teritoriul comunei Leorda s-au identificat două movile:
a) La nord-vest de gara Leorda, la o distanţă de circa 2 km pe stânga șoselei Botoșani- Dorohoi (între km 17-18) se află o movilă ștearsă, cu diametrul de 20-30 m și înaltă de circa 0,7 m.
b) în dreapta șoselei, la nord-est de satul Leorda, la aproximativ 0,5 km de șosea se găsește o movilă cu diametrul de 40-50 m și înaltă de 1-1,5 m.
Autorii (Nădejde și Ţiţu) mai menţionează Movila Arapu, sau Tontului, la est de satul Leorda; Movila Balta Turcului, la nord de satul Leorda; Movila Huţanilor, pe moșia Costinești; Movila Costișei, pe moșia Leorda și Movila Popenilor în partea de nord a satului Costinești. Unele obiecte arheologice descoperite de elevi sau săteni pe teritoriul comunei Leorda fac parte din colecţia aflată la Şcoala nr. 1 Leorda: o lamă de silex de culoare alb-gri, cu două tăișuri, acestea fiind utilizate ca răzuitoare sau cuţite.
In satul Costinești au fost descoperite în 1985: un topor din rocă de culoare neagră, șlefuit, cu orificiu rotund pentru coadă; un topor de culoare cafenie - aceste topoare au fost descoperite în partea de sud a satului Costinești.
A fost descoperită în partea de sud-est a satului Leorda - la locul numit „Coasta Morii" - „Podiș", de către înv. pensionar Toader Pleoţ, o piesă zoomorfa, reprezentând un arici în mărime naturală - din piatră de râu șlefuită, aparţinând epocii neolitice. Piesa are o lungime de 22,5 cm, lăţimea de 11 cm și înălţimea de 9 cm, în greutate de 3,580 kg. Ochii, gura și nasul animalului sunt săpate prin puncte încrustate în rocă. Piesa zoomorfa este de o mare valoare pentru cunoașterea cultelor neolitice. Piesa se păstrează în colecţia muzeului la Şcoala nr. 1 Leorda. De asemenea o fusaiolă, descoperită la vest de satul Leorda, în locul numit „Puciosul", are culoare cărămizie, diametrul de 3,8 cm și datează din secolele II-IV după Hristos, un opaiţ din ceramică de culoare cenușie descoperit tot în același loc ca și fusoiola; o lance de fier, descoperită în partea de sud-est a satului Leorda, pe partea dreaptă a drumului naţional Botoșani-Dorohoi, la locul numit „Podul de fier". Are lungimea de 30 cm, provenind din sec. IV-II înainte de Hristos și este de factură scitică; o lance de fier cu lungimea de 42 cm, a cărei lamă măsoară 32 cm lungime, care a fost găsită în vatra satului Dolina, datată în feudalism.
Toate acestea dovedesc existenţa unor așezări vechi pe teritoriul comunei Leorda.
Satele Costinești și Dragomănești din comuna Leorda sunt atestate documentar la 15 ianuarie 1613, consemnate într-un hristov din timpul domniei lui Ştefan Voievod. Documentul mai arată că Dragomăneștii s-au numit și Glodeni, iar Costineștii au purtat și denumirea de Ivancicăuţi. Costineștiul este atestat într-un document redactat la Suceava la 6 iunie 1617, prin care fraţii Simion, Gligorcea și Mirela, împart moștenirea rămasă de la părinţi. La acest proces a fost citat ca martori și Gligorie de Costinești - ţinut de Hârlău.
Apoi sunt atestate documentar la 2 decembrie 1633 satele Dolina și Leorda . Intr-un document prin care Moise Movilă Voievod întărește lui Strătulat Borăleanu o parte din hotarul satului Pitulușeni, pe pârâul Dolinei, ţinutul Hârlău, din hotarul Leverdii până la hotarul Dolinii.
Satul Leorda este menţionat în Letopiseţul Ţării Moldovei al cronicarului Ion Neculce, care povestește luptele dintre armatele turcești, moldovene și cele rusești din anul 1738, din timpul celei de-a doua domnii a lui Grigore Ghica. Aici se consemnează „iar Grigorie-Vodă încă era rânduitu de la Poartă cu Sara Mahmetu-Pașe să meargă la Cernăuţ, să ţii calea muscalilor la Nistru, să nu-i lasă să treacă despre ace parte. Si au făcut ca patru ,, cinci mii oaste, turci, moldoveni și s-au dus în sus pan' la livardă". Armatele turco-moldovene, conduse de Grigore Ghica au rămas câteva zile la Leorda, după care s-au îndreptat spre Prut, așezând tabăra la Bogdănești.
In 1816 sunt menţionate ca făcând parte din ocolul târgului, ţinutul Botoșanilor, satele Levorda, a lui Dumitrachi Velișcu, Dragomăneștii, a lui loniţă Caragea, iar din ocolul Coșulei, ţinutul Botoșanilor, facea parte Leverda Cozmiţii, a lui loniţă Cozmiţă și Maria Ciudin și satul Costinești a Măriei Arăpoaiei.
Sunt atestate trei sate pe teritoriul actual al Leordei, care erau de fapt trei părţi ale aceluiași sat. Aflate pe moșii diferite, Levorda lui Dumitrachi Velișcu ţinea de la intrarea în sat a șoselei Bucecea-Leorda, pe partea stângă a pârâului Izvor, până la moara Lăzăruc și pe partea dreaptă a șoselei amintite, până la calea ferată și locuinţa lui Dumitru Sumănaru. Dragomăneștii se află situat la sud de calea ferată, fiind despărţit de celelalte două sate de Pârâul Izvor.
In anul 1806 s-a format satul Belcea de către săteni ai satului Costinești care s-au mutat tot pe Moșia Costinești în capul moșiei mai sus, unde purta denumirea de „Belce", deoarece „mi se pricinuie strâmtoreala la îndestularea facerii hranei".
In 1919 este atestat documentar satul Mitocul Dolinei. Denumirea ne face să considerăm că satul Mitoc s-a format ca o extindere a satului Dolina, care apoi s-a despărţit ca localitate de sine stătătoare.
