Comuna Leorda este situată în partea de vest a judeţului Botoșani, la distanţa de 17 km de reședinţa judeţului - municipiul Botoșani - pe șosea, iar pe calea ferată la o distanţă de 15 km. Alt centru urbanistic apropiat este orașul Dorohoi, de care comuna este legată prin șoseaua Botoșani - Dorohoi, la o distanţă de 16 km și prin calea ferată Leorda - Dorohoi.
Calea ferată ce trece prin mijlocul comunei face legătura cu nodul de cale ferată Botoșani - Verești. Staţia CFR Leorda este un nod feroviar important în judeţul Botoșani. Atât șoseaua asfaltată, ce trece prin partea de est a comunei, cât și calea ferată, au o importanţă judeţeană și republicană.
Comuna este așezată pe drumul ce lega altădată Marea Baltică, Polonia și Moldova, adică de la Gdansk prin Cracovia, Cernăuţi, Iași și Galaţi. Centrul civic al comunei este situat faţă de aceste artere și faţă de staţia CFR Leorda la o distanţă de 2,5 km.
Comuna mai este deservită și de halta CFR Belcea la o distantă de 4 km de centrul comunei, de la est spre vest. Prin centrul comunei trece și șoseaua asfaltată pe o lungime de 6 km ce face legătura cu comuna Bucecea. Teritoriul comunei Leorda se învecinează Ia nord-vest cu comuna Vârful Câmpului, la nord cu Comuna Brăești, la sud cu comuna Mihai Eminescu, la sud - vest cu comuna Bucecea și la est cu comuna Romanaţi. Comuna Leorda cuprinde 5 sate: Costinești, Belcea, Leorda, Dolina și Mitoc. De asemenea, comuna are o suprafaţă de 4168 ha, iar suprafaţa locuită (vatra satelor) este de 450,69 ha, [1]. Populaţia este de 2535 locuitori, [2], Este situată într-o importantă zonă cerealieră cu posibilităţi reale de dezvoltare a agriculturii, viticulturii, pomiculturii și creșterii animalelor.
Comuna constituie în perioada actuală o unitate administrativă cu funcţii predominant agricole. Satele componente au rolul de a asigura forţa de muncă în teritoriu, iar centrul comunei are în plus funcţia social cultural- administrativă.
Teritoriul comunei se întinde pe dealurile vestice ale Câmpiei Moldovei din stânga văii Şiretului, în apropierea contactului dintre Câmpia Moldovei și Podișul Sucevei. în cuprinsul teritoriului administrativ, relieful este reprezentat într-o alternanţă de culmi deluroase și văi largi, de la nord spre sud, orientate spre nord-vest și sud-est. Văile sunt: Belcea. Leorda, Dolina, Vasilincea, Puciosul, Mitoc, Sitna Mare și Sitna Mică. Altitudinea dealurilor crește spre nord-vest, de la 150 m în partea de est a comunei, la 250-320 m înspre vest și nord-vest. Microrelieful este reprezentat de mici depresiuni de eroziune. în lungul reţelei hidrografice versanţii sunt afectaţi de alunecări de teren stabilizate și semistabilizate. Există și mici platouri pe culmile deluroase numite podiș sau tăpșane și cursuri torenţiale incipiente și ușor evoluate.
Vegetaţia spontană, acoperă marginile de vest și sud ale comunei, fiind reprezentată, de păduri de foioase, iar spre sud-est și nord vegetaţia este reprezentată de pășune și fâneţe.
Printre dealurile mai importante amintim: Dealul Dragomanu în sud- vestul satului Leorda, Dealul Lisache de 281 m în sudul Leordei, Dealul Vasilincea în vestul comunei, Dealul Gorschi în sud-est. Dealul Puciosul în vestul comunei, Dealul Dolina în nordul satului Leorda și Dealul Arapu în partea de est a satului.
In general, culmile dealurilor sunt prelungi și domoale, cu versanţii orientaţi spre vest și nord-vest, abrupţi, afectaţi de alunecări și surpări în terase, iar cei orientaţi spre est prelungesc dealul având aspectul unei dune asimetrice ușoare. Unele dealuri mici se prezintă sub forma unor movile uriașe, purtând denumirea de „Cocăltău" sau „Bobeucâ". Platourile sau podișurile se extind mai mult în partea de est și nord-est, având o ușoară înclinare spre est și sud- est. Dealurile sunt ocupate cu diferite culturi și poartă denumirea de „lanuri".
Versanţii văilor sunt orientaţi spre nord, spre sud și spre nord-est și respectiv sud-est, prezentând o ușoară asimetrie. Versanţii orientaţi spre sud și sud-vest sunt mai abrupţi și mai înalţi. Alunecările de teren și terasele de alunecare și surpare, de care sunt afectaţi, sunt stabilizate și semistabilizate, fronturile de alunecare fiind prelungite și având o ușoară discontinuitate. Depresiunile de eroziune, în care sunt amplasate așezările, sunt alungite în direcţia est-vest, străbătute de cursurile apelor curgătoare și au ca dimensiuni de la 2-3 km la 5-6 km în lungime, până la câteva sute de metri în lăţime. Fundul depresiunilor nu este plat, ci în trepte, acestea fiind ocupate de grădini, livezi și construcţii.
In constituţia petrografică, peste depozitele sarmaţianului inferior, domină argilele, marnele și peste acestea, depozite de luturi în combinaţie cu cretă, în grosime variabilă de la câţiva metri, până la zeci de metri. Solurile sunt reprezentate de diferite tipuri de cernoziomuri, soluri cenușii de pădure și soluri aluvionale, în general cu o productivitate mijlocie, cele mai fertile fiind răspândite in partea de est a comunei. Fenomenul de spălare este frecvent pe coaste.
Condiţiile de climă sunt cele caracteristice silvostepei temperat- continentală, cu unele accentuări în valoarea cantităţilor de precipitaţii, faţă de media anuală a Câmpiei Moldovei, datorită vecinătăţii văii Şiretului și a reliefului mai înalt. Dinamica maselor de aer este dominant nord-vestică, orientarea depresiunilor în același sens ușurând scurgerea maselor de aer dinspre valea Şiretului, spre est pe teritoriul pârâului Izvor (Morilor) și liniei ferate, determinând o scădere a valorilor de temperatură cu 2-3 grade pe firul văii, faţă de versanţi. Vegetaţia spontană este reprezentată de păduri de foioase: stejar, carpen, fag, frasin, ulm, cireș, iar la marginea acestora se întâlnesc arbuști: corn, porumbar, măceș, etc.
De asemenea, vegetaţia ierboasă este formată din elemente aparţinând graminaceelor: negară, păiușul, timoftica, golomăţul, pelinul, pur (usturoiul sălbatic), dracila-curcubetica.
In zonele joase, mlăștinoase, este din abundenţă: stuful, papura, salcia, răchita și vegetaţia de mușchi și ierburi (pirul, pojarniţa, pelinul). Animalele sălbatice întâlnite frecvent sunt: mistreţul, vulpea, lupul, bursucul, iepurele, căprioara, iar rozătoarele au ca reprezentanţi: hârciogul, popândăul, șoarecele de câmp, guzanul.
In apele curgătoare trăiesc peștii: porcușorul, carasul, crapul, ţiparul (chișcarul), broasca ţestoasă și racul. Trăiesc și păsări sălbatice: cioara, vrabia, sticletele, bot-gros, ciocănitoarea, mierla, piţigoiul, bufniţa, uliul, coţofana (ţarca), turturica și sturzul.
Reţeaua hidrografică a comunei este formată din ape curgătoare și ape stătătoare. Ele sunt puternic influenţate de caracteristicile climei temperat- continentale, având volumul mare și foarte mare primăvara, când se topesc zăpezile, ori vara și toamna în perioadele de ploi abundente. Spre est și vest, teritoriul comunei Leorda este flancat de cursul pâraielor Vasilincea și respectiv Sitna. Ele au în majoritate direcţia de curgere de la nord-vest la sud- est. Râul Sitna, ce constituie cel mai mare afluent al Jijiei din judeţul Botoșani, are o lungime de 65 km și o suprafaţa de bazin de 925 km pătraţi.
Sitna își are izvoarele în dealurile de la nord de Bucecea, mai precis din dealul Bour cu o altitudine de 240 m, șerpuiește printre dealurile Podișului Moldovenesc, dinspre Vârful-Câmpului pe care îl desparte de Văculești, apoi de Brăești si Leorda, curge pe lângă Botoșani - reședinţă de judeţ cu același nume, apoi se varsă în Jijia, în dreptul localităţii Hlipiceni [3], In drumul lui, acest pârâu acumulează apele unor mari iazuri ca: Stăuceni, Dracșani, Sitna.
Sursa articol: "Monografia comunei Leorda". Autor: TEODOR PLEOT
